R.I.P. ADRIAN PAUNESCU

"Nu vreau sa mor. Nu cred ca e timpul sa mor.Totusi,nu pot sa nu ma gindesc la moarte. Mai ales ca am impresia ca si ea se gindeste la mine. Si la altii. Spuneam acum citeva saptamini,ca moartea e printre noi. Sta nevazuta in odaie,pe strada,in avion,la spital."
                   Parca a simtit ca se va stinge,ca nu va mai fi pentru mult timp printre noi si asa s-a si intimplat... a plecat dintre noi omul care a fost sufletul Cenaclului "Flacara",a plecat o valoare a neamului roman. Iata si ultima poezie a Domniei sale pe care o postez aici:
                               De la un cardiac, cordial
Adrian Paunescu: in serviciul dv.
                                 De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care ma gasesc de vreme lunga,
Consider ca e-un gest profund moral
Cuvintul meu la voi sa mai ajunga.

Ma monitorizeaza paznici minimi,
Din maxima profesorului grija,
In jurul obositei mele inimi
Sa nu ma mai ajunga nicio schija.

Aud o ambulanta revenind,
Cu cine stie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se trateaza cicatricea.

Purtati-va de grija, fratii mei,
Paziti-va si inima, si gindul,
De nu doriti sa vina anii grei,
Spitalul de urgenta implorindu-l.

Eu va salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se stie,
Recunoscind ca patul de spital
Nu-i o alarma, ci o garantie.

Va vad pe toti mai buni si mai umani,
Eu insumi sunt mai omenos in toate,
Da-mi, Doamne, viata, inca nişte ani
Si tarii mele minima dreptate.
Adrian Paunescu, 31 octombrie 2010, Bucuresti, Spitalul de Urgenta

      Sint versuri scrise pe patul de spital,cu citeva zile inainte de tragicul sfirsit. Ce pacat ca ne pretuim valorile doar atunci cind dispar!!!  ODIHNESTE-TE IN PACE,MAESTRE!!!!
                      Iar acum vreau sa va o postez una din poeziile mele preferate ale poetului:

Cu tine

Cu tine viata mea se lumineaza,
  Cu tine hotarasc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiaza
  Si ma sfirsesc in fiecare zi.

  Cu tine e-mpacare si e lupta,
Cu tine este tot si e nimic,
Cu tine-mi infloreste lancea rupta,
Cu tine sunt si mare,si mic.

Cu tine totu-i parca unt pe paine,
Cu tine bradu-i brad,si nu sicriu,
Cu tine astazi se face maine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.

Cu tine poezia mea exista,
Cu tine chem zapezi si-alung zapezi,
 Cu tine nici tristetea nu e trista,
Cu tine eu te vad cind nu ma vezi.

Cu tine sunt nedrept si sunt dreptate,
Cu tine sunt gelos si sunt ghetar,
Cu tine-ncep si se termina toate,
  Cu tine intr-un schit apar-dispar.

Cu tine e lumina si-ntuneric,
Cu tine zac sa ma-nsanatosesc,
Cu tine cubul redevine sferic.
Cu tine ce-i dracesc e ingeresc.

Cu tine e mai rau si e mai bine,
Cu tine reincepe viata mea,
Cu tine e mai greu ca fara tine.
Dar fara tine nu s-ar putea.

                       R.I.P. ADRIAN PAUNESCU!!!