Și iată că am ajuns la sfîrșit de an, urmează tradiționalul iureș de sărbători cu îndemnuri la a fi mai buni, cu avalanșe de urări, dorințe,bucate și distracție pe săturate. Că doar trebuie să ne luăm rămas-bun de la 2011 așa cum se cuvine,nu? După toate astea vine și momentul trezirii la realitate,se începe un an nou,iar asta înseamnă că trebuie să ne apucăm din nou de treabă,scriind încă o filă a vieții noastre, fiecare din noi dorindu-și s-o scrie fără mîzgâleli,puncte de suspensie și greșeli.Eu îmi doresc nu an mai bun,pentru că știu că nu e posibil în chip obiectiv,ci unul cît mai apropae de normalitate,ușor suportabil. Nu-mi mai fac promisiuni și nu îmi mai pun dorințe ca anul precedent...știu că e în zadar.
Așadar,vreau un an în care să fie mai puțin loc pentru intoleranță,nedreptate,prejudecăți stupide,abuzuri,răutate,orbire,prostie și dezamăgiri. Și îmi zic,amintindu-mi de vorba înțeleaptă a lui Creangă,n-ar fi rău să fie bine! Chiar mai este loc de puțin bine!
Ho-ho-ho și la mulți ani!
